Cetatean al universului

Și uite așa a mai trecut ceva timp fără să se schimbe nimic cu viața noastră care, se duce de râpă. Ne afundăm într-o fântână fără fund și gustăm din întunericul zilei de mâine și nu mai avem absolut nimic. Nici familii, nici prieteni, nici măcar o casă a noastră în care sa putem spune ,, merg în lumea mea". Suntem cu toții cetățeni ai universului, neavând nimic. Avem doar o lume pe care mai nou o putem străbate mergând chiar și pe jos, avem un cer la care privim ori de cate ori simțim nevoia să zburăm și să ne apropiem de omul perfect. Cetățeni ai universului care au rămas doar cu non-cuvintele lui Stănescu, doar cu citatele altor genii ce au gândit pentru noi, iar noi, nu facem nimic altceva decât sa le folosim și să ne fălim cu ceea ce numim, cultură generală. Am rămas doar cu niște cărți pe care le răsfoim dar nu mai simțim parcă nicio sete să le descoperim pentru că, ori sunt prea scumpe și nu ni le permitem, ori nu găsești deloc acele cărți pe care ai vrea să le descoperi. Doar Universul ne așteaptă cu brațele deschise, acolo unde rațiunea se îmbină cu pasiunea, iar prostia omenească e  departe de tine, lăsată trupului efemer care se stinge mai repede decât ai spune ,,Gropohoi".

Cu toate astea, sunt sigur că la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, toti ajungem cetățeni ai Universului, toți vom fi departe de lumea asta ce nu pare prea primitoare, care te face sa te intrebi ,, de ce exist?" Toti avem un timp ce arde în fiecare zi câte o bucată de suflet.